La 1 Decembrie 2018 românii au sărbătorit 100 de ani de când Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia a decretat Unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Noi, germanii din România, am sărbătorit împreună cu ei. Nu a fost o atitudine formală, ci una din convingere, bazată pe argumente foarte puternice. Pe români și germani îi leagă o conviețuire de aproape 900 de ani pe aceste meleaguri, odată cu așezarea sașilor în Transilvania, începând cu sec. al Xll-lea. La o lună (8 ianuarie 2019) după adoptarea Rezoluției de la Alba Iulia, sașii adunați la Mediaș în cadrul Adunării Generale au dat o declarație care prevedea următoarele: ”... sprijinindu-se pe dreptul autodeterminării popoarelor, poporul săsesc din Transilvania își exprimă adeziunea la Regatul României și transmite poporului român salutările sale frățești și sincere, felicitări pentru îndeplinirea idealurilor sale naționale; ... își exprimă speranța că poporul și statul român, căruia poporul săsesc îi pune la dispoziție toată destoinicia sa, va avea o atitudine dreaptă și demnă față de el ...; Poporul săsesc a adoptat Rezoluțiile Adunării Naționale de la Alba Iulia, în timp ce Congresul de Pace va trebui să asigure în mod egal dreptate și libertate, atât pentru națiunile mari, cât și pentru cele mici; ... speră și crede că și ceilalți concetățeni germani îi vor urma exemplul alăturându-se noului stat...; Deplin conștienți de importanța hotărârii sale, poporul săsesc se consideră astăzi un membru al Regatului Român, iar pe fiii și fiicele sale ca cetățeni ai acestei țări.” Ulterior și șvabii bănățeni au procedat similar. Ambele decizii au fost prezentate la Paris Congresului de Pace, contribuind la decizia favorabilă României, atât în cazul Transilvaniei, cât și al Banatului, pentru că au atestat faptul că și o minoritate relevantă numeric s-a pronunțat în mod democratic, plebiscitar în favoarea Unirii. Împreună, românii și germanii, au luptat în Revoluția din 1989 pentru dărâmarea comunismului și înscrierea țării pe un drum al libertății și democrației. Atunci când românii și-au dorit să adere la NATO și UE, minoritatea germană i-a susținut necondiționat prin demersuri de politică externă. A contribuit esențial la extinderea și aprofundarea relațiilor cu Republica Federală Germania. România a încheiat cu succes negocierile de aderare la UE cu sprijinul Germaniei, care ulterior, prin vocea cancelarului dr. Angela Merkel, a decis ca aderarea să se producă la 1 ianuarie 2007 și deci să nu fie amânată, așa cum solicitau unii. Acest eveniment istoric s-a produs în mod simbolic sub Președinția Germaniei a Consiliului Uniunii Europene. În decembrie 2014, românii l-au ales cu largă majoritate ca Președinte al României pe Klaus Werner Johannis, un etnic german de confesiune luterană, dând expresie relațiilor frățești dintre majoritatea românească și minoritatea germană, care, deși redusă numeric, a demonstrat că reprezintă un factor activ de echilibru și progres în societatea românească. Astăzi, când România a preluat pentru prima oară Președinția Consiliului Uniunii Europene, minoritatea germană este din nou alături de români, susținându-i în realizarea cu succes a acestui demers. Totodată, și pe germanii din România îi preocupă viitorul comun într-o Europă unită. Ne dorim o Românie democratică, prosperă, în care statul de drept și justiția independentă să constituie valori fundamentale, spre binele nostru, al tuturor. Poporul român poate să conteze pe loialitatea, solidaritatea și susținerea minorității germane, spre binele țării noastre, România. Ovidiu Ganț